„S-a constatat că, din totalul cazurilor de malpraxis, doar 15% aparţin medicilor. (...) Sistemul îl face pe medic să greşească. Medic sau nu, cineva trebuie să te incite să progresezi. Pe noi ne incită bolnavii şi evoluţia patologiei. Dacă eşti silit să lucrezi contracronometru şi sub presiune, intervine aplatizarea, foarte periculoasă pentru calitatea actului medical“, afirmă dl prof. dr. Dorin Sarafoleanu, într-un interviu realizat de dr. Aurel F. Marin.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

   Sărbătorit de Societatea Studenţilor Medicinişti cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, Victor Babeş se adresa, în 1915, mai tinerilor săi colegi: „Să sperăm că glasul tineretului medical reprezentat la această frumoasă serbare să reuşească acolo unde n-am reuşit eu în lupta mea de 28 de ani, faţă cu ocârmuirea ţării, ca să o conving că nu politicienii, nu diletanţii arivişti reprezintă ştiinţa adevărată, că oamenii de ştiinţă nu trebuie persecutaţi şi umiliţi, ci trebuie, din contră, tot mereu încurajaţi, consultaţi şi ascultaţi, pentru ca neamul românesc să se manifeste, din ce în ce mai mult, ca un factor de înaltă cultură, pentru ca poporul românesc să se regenereze.“ (...)

   Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ Iaşi a lansat proiectul „Studii postdoctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate“, prin care 40 de cercetători postdoctorali vor fi sprijiniţi în activitatea de cercetare transdisciplinară şi multidisciplinară. Proiectul va fi implementat în parteneriat cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca şi Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi. (...)

    O documentare recentă, în preajma unui eveniment ce se va desfăşura în zilele de 27 şi 28 mai – 60 de ani de la înfiinţarea Clinicii de Ortopedie din Timişoara, 1950 – 2010 – simpozion organizat de dl prof. dr. Dan V. Poenaru, mi-a oferit şi prilejul de a pătrunde dincolo de aparenţe, ajutându-mă să descifrez mecanisme şi determinări ce pot să ducă spre realizări de excepţie… Şi e nevoie să o spunem, pentru cei dornici să realizeze ceva în medicina modernă (şi poate chiar în orice alt domeniu), viaţa şi activitatea profesorului Dan V. Poenaru alcătuiesc o adevărată şi profundă carte de învăţătură. Aşa încât un moment aniversar precum acesta, prilej de a statornici noi contacte şi de a lansa noi proiecte de anvergură, nu avea cum să lipsească din traiectoria unui profesionist care, fără a-i uita pe maeştri, a lăsat semne durabile în istoria recentă a Ortopediei româneşti.

   Săptămâna trecută a fost inaugurată noua hiperclinică MedLife Băneasa, cea de-a cincea unitate de mari dimensiuni din reţeaua firmei. Această realizare a fost posibilă ca urmare a trendului ascendent al business-ului Med-Life, confirmat de creşterea continuă a numărului de pacienţi (peste 965.000 anul trecut), a profitului operaţional de 23 de milioane de lei, a cifrei de afaceri cu 40% mai mare în 2009 faţă de 2008, dar, în special, datorită valorilor promovate – respectul faţă de pacienţi şi de partenerii de afaceri, responsabilitatea, calitatea, siguranţa şi corectitudinea actului medical.

   Una din cele mai mari provocări de sănătate din secolul 21 este urbanizarea. Peste 3 miliarde de oameni trăiesc în oraşe. În anul 2007, populaţia lor depăşise, pentru prima oară în istorie, proporţia de 50%. În jurul anului 2030, 6 din 10 persoane vor fi citadini, ridicând cifra la 7 din 10 în 2050. Citadinizarea este o realitate, un fenomen ireversibil care face acum parte integrantă din lumea în care trăim. În ţările în curs de dezvoltare, urbanizarea depăşeşte de multe ori capacitatea guvernelor de a construi infrastructura esenţială. Criza umanitară poate fi intensificată de o creştere necontrolată a oraşelor şi are consecinţe deloc neglijabile pentru securitatea sănătăţii şi siguranţa traiului celor care trăiesc în ele. (...)

   Unui înger, dintre aceia care aduc veşti muritorilor că timpului (acela care, imobil fiind, pare să treacă doar pentru cei în trecere aflaţi) i s-a făcut dor de rotundul ca uimire din ochii de copil sau de coapsă „de alăută florentină“ ca un fruct pârguit sub roşul soarelui în noaptea privirii, jinduind de dulcele cules, şi a sunat din goarna lui bătută în stele căzătoare vestind că la Muzeul Naţional din dealul Cotrocenilor îşi dau întâlnire, venite din toate ţările româneşti – Moldova, Transilvania, Oltenia din ţara lui Manole ziditorul legendar, din ţara lui Caragiale, bref, din toată România, optzeci de „armonii“ care se legitimează cu firescul adevăratei nobleţi – Nicolae Tonitza. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.